Logopedie
Logopedia, ca ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu deficiențele de limbaj și cu corectarea lor, respectiv a persoanelor ce prezintă greutăți în procesul de comunicare cu alte
persoane din cauza unui deranjament de vorbire, limbă, voce, înghițit, auz sau respirație.
Limbajul ține de dezvoltarea aparatului fonoarticulator compus din buze, dinți, limbă, palat, epiglotă, cavitate nazală, laringe, trahee, bronhii, plămâni, uvulă și diafragmă, cu ajutorul cărora
sunt emise corect fonemele limbii vorbite.
Fiecare organ fonoarticulator are rolul său în dezvoltarea limbajului. Reflexele motorii oro-faciale ce apar în timpul dezvoltării uterine şi în copilărie stau la baza tuturor competenţelor
de alimentaţie, dar şi de pronunţie şi limbaj. Dezvoltarea şi maturizarea cu întârziere a reflexelor oro-faciale pot fi generate de probleme congenitale sau evenimente traumatizante ce apar în uter,
la naştere sau după naştere, iar întârzierea poate afecta supravieţuirea (probleme de alimentaţie şi respiraţie), deprinderea limbajului şi a înţelegerii.
Ședințe de dicție, de corectare a diferitelor deficiențe de vorbire cum sunt: Vocabular redus, pronunțarea incorectă și/sau omiterea unuia sau a mai multor sunete și articularea defectuoasă a
cuvintelor (tulburările de pronunție: dislalie, rinolalie, dizartrie), repetarea sau prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte (ecolalie), apariția unor blocaje sau spasme la rostirea unor
cuvinte (tulburări de ritm și fluență: bâlbâială, logonevroză, tahilalie, bradilalie, aftongie, tulburare coreică), vorbirea prea rapidă sau prea lentă (tulburări de voce: afonia, disfonia,
fonastenia, vocea răgușită, vocea nazală, vocea inspirată, vocea gravă, etc.), dificultăți de scris, citit și calcul matematic (disgrafie, dislexie, agrafie, alexie, calcul matematic),
întârzieri în dezvoltarea vorbirii și mutismul psihogen, logofobii, laliofobii.