Psihoterapie – Psihodramă clasică – terapie de grup și terapie individuală
Specificul psihodramei este acela că îmbină dialogul și intervențiile verbale cu tehnicile de acțiune, punerea în scenă, concretizarea, folosirea spațiului și a
corporalității, mișcarea și interacțiunea. În raportul verbalizare – acțiune, aceasta din urmă este favorizată, iar scopul este de a permite persoanei să iasă din
zona de vag, abstract, raționalizare, repetiție nevrotică și de a-i propune să experimenteze în concret, aici și acum, îmbinând palierele cognitiv-afectiv-corporal.
Părintele psihodramei este psihiatrul Jacob Levy Moreno, născut la București în 18 mai 1889, fiind cunoscut ca psihiatru, psiho-sociolog și educator cu recunoaștere
internațională, iar contribuțiile sale remarcabile țin de crearea psihodramei, a sociometriei și de inițierea psihoterapiei de grup.
Psihodrama se desfășoară, cu precădere, într-un studio ca spațiu conținător, cu caracter regresiv, care să stimuleze și să susțină travaliul în profunzime, dar poate fi aplicată cu succes și în altfel de spații, neutre, fără amenajare specială.
Psihodrama, în forma sa cea mai eficientă se utilizează în grup, participanții devenind suport și agenți terapeutici unii pentru ceilalți. Participanții contribuie la punerea în scenă a conținuturilor interne ale celui care este ales ca protagonist, în calitate de Euri auxiliare sau de martori în auditoriu.
Psihodrama în spațiul psihodramatic poate fi și individuală, atunci când nu există un grup sau nu este posibilă inserarea clientului într-un grup, variantă numită psihodrama individuală.
Psihoterapie de grup prin metoda psihodramei clasice, und egrupul este format din maxim 10 persoane, este un grup închis care lucrează 12 luni
Psihoterapie individuală prin metoda psihodramei, unde se lucrează în ședințe individuale
Psihoterapie individuală în micropspațiu, unde se lucrează în ședințe individuale însă în microspațiu.